Ajuns răbdător

I s-a spus deschis, în față, Cu decentă întristare: -Dă-o dracului de viață! Ești nebun? Ce bunăstare? Biet țăran, convins în silă, Că și sărăcia-i bună, Nu și-a plâns, prea mult, de milă, Căci urla, oricum, la Lună. Cum vedea că Iadul este Un cotidian sperjur, S-a trezit, cam fără veste, Că-i la fel, cu cei din jur. Azi, sătul de-un ieri cam jalnic, Și de-un mâine-nălțător, Fără grija de mai bine, Sapă glia, răbdătorrr…