De ”vorbă” cu El

Pe ne-pusă masă, M-am trezit cu El. Era mult mai ”altfel”; Nu păream la fel. Când mi-a dat binețe, I-am răspuns uimit. Mă privea cu milă; Eu, mai mult spășit. N-a vrut să vorbească În cuvinte ”reci”. Simțeam că îmi spune De un drum de veci: -Calea nu-i ”bătută”, Ca pentru plimbat. E-un hățiș, ce-n veacuri, Nu s-a prea schimbat. Ai numai Lumina, Ca să nu te pierzi. Calcă cu răbdare, Prin lăstarii verzi! Nu rupe nimica! Toate au un rost. Când vei înțelege, Vei fi ”nou”, din ”fost”. Cu blândețe, sincer, Mi-a tot povestit, Că, în om, speranță, Multă-a investit. La plecare, parcă Mi-a zâmbit spunând: -Nu Eu iert greșeala, Ci doar tu… prin ”gând”!