Dimineață cu cocoșii

Vin zorii, și norii O zbughesc tiptil. Un cocoș tot cântă, Mândru și senil. Altul îi răspunde; Hărmălaie-n doi. Mai apoi și alții; Prostia-i în toi. Am râs, dar, pe dată, Dreptate le-am dat. Cântă la ”lumină”; N-o vedeam de pat. Noi, în graba mare, De-a vedea ce știm, Reușim să facem, Din uman, un mim. Imităm Natura, Fără a gândi, Și-așteptăm să crească, Fără a sădi. Pe căi ocolite, Lungim drumul drept, Și, cu pumnul legii, Ne bătem în piept. Ne mânjim cu vorbe Scârboase la preț, Căci, de, tămâierea, Face părul creț. Proști, cocoșii cântă, Deșteptând un sat, Fără chef de ”treabă”; N-a deschis la mat.