George RogozPoezie și proză

Asta-i viață

Eu și Clipa

Săturată, Clipa Mă cam ”ia la vale”, Că pierd timpu-n lume, Căutând o Cale. Orice fac, nu-I place Și strâmbă din nas Și, normal atuncea, În pace n-o las. Deci, cu ea în brațe, Sau invers, în pat, Savurez plăcerea De a zace ”lat”. Grijile de astăzi, Le-am uitat de ieri, Dar ea tot insistă; Răspund ”în doi peri”. Nu vede motivul, Chit că nu era. Îmi dă brânci, de parcă, Avea ce spera. Nu o lasă să intre Iar în viața mea. Să trebăluiască Ea, pe unde-o vrea. Am noroc cu carul; Timpul o iubea. Ea, în pat, cu mine?!… Gelos o gonea.