Sunet de viață

Stăm la gardul vieții și ne uităm Printre crăpăturile lui, Ca să vedem, credem, o lume complet diferită De a noastră.

Iar gardul este înalt, înalt, Iar crăpăturile sunt înguste, înguste, Și nu le putem lărgi, Și ne tot plimbăm de-a lungul lui, În soperanța găsirii unei porți rupte.

Obsedați să trecem ”dincolo”, Căci ”dincolo”este În mintea noastră, Numai bine și frumos, Ne facem un țel, din gard.

Și astfel, uităm să ne privim, Și să ne uităm în jur, Unde am vedea ce mult avem: Lumină și Culoare, Și Sunet de viață..