În umbra tăcerii

-vai, tineri-

În umbra tăcerii, Vii forme umane, Fac ”jocuri obscure”, ”Sub steaguri” dușmane.

Români ca origini, Străini ca purtare, Își dau libertatea, Pe vechea ”schimbare”.

Trăiți în ”mizerii”, Bătrânii oftează; Nepoții-n cor cântă, ”Doar banul-contează!”.

Scutiți de necazuri Și ”truda-de-foame”, Își bat joc de muncă, ”Orbiți” doar de ”poame”.

Ca drept, libertatea, O ”văd”, și-o pretind, Și mâna-a pomană, Spre alții întind.

Crescuți cu ”de-a gata”, Vor doar să trăiască, O clipă, sau alta, Nevrând să gândească.

La ei, viitorul, E azi, nu e mâine, Contează huzurul, Nu coaja de pâine.

Prostiți de iluzii, ”Slăv ite”-n cuvânt, Distrug în ne-știre, Și ”vând” scump pământ.