Zori cu zar i.a

-soarta de ”apus”-

Zorii-și spun cuvântul, Cam încrâncenați. La bufet e zarvă; Uni-s cam ”plouați”. Lumina difuză Naște umbre noi. Chipuri, cam pleoștite, Au și ochii ”goi”. Unu-a ”gol” înjură, Supărat pe ei: -Ziua n-are noimă, Când n-ai ce să bei!… Cearta e pe cale Să înceapă iar. -Dă-l în mă-sa, vere! Treci și dă la zar! Șansele se ”plimbă”, Și țigări ades. ”Bossul”, ce le ”știe”, Trece la ”cules”. -Ia mai dă odată! Prea le ”învârtești”! -Mai du-te în ”pana-mi”! Ce mă ”aburești”! Jocul se încinge; Toți sunt la ”prădat”. Când oftează unul, Râde alt ”ciudat”. Miza se ridică; Zorii-n zi, s-au dus. ”Satu”-n zar, își joacă, Soarta de ”apus”. *