Alt car cu

-vai de noi-

Doi nebuni, cu mintea-n ”pripă”, Coaptă, arsă, cum vreți voi, S-au tocmit, ca să conducă, Un alt car, la fel, ca… boi. Îl trăgeau cu-nverșunarea Celor neconvinși de-un rost; Nu se descurcau prea bine Și mergeau și câș, și prost. Șleaurile-adânci, lăsate De cei dinaintea lor, Îi tot abăteau aiurea, În al leli, tainic dor. Câmpii goi, păstrați cu grijă, Se-ntindeau la nesfârșit. Îi ”băteau” cu-ncrâncenarea De român desăvârșit. Căci erau în căutarea Țelului dorit de toți, Ocolind o scurtătură, Folosită doar de hoți. Săturați de nerăbdarea Celor ce mugeau în car, S-au oprit, ca să aleagă, Drumul bun… și-au dat la zar. Stânga, dreapta, înainte, Înapoi, sau iar în cerc, Erau faine-alternative, Gen covrigi, la câine berc. Zarurile, măsluite, S-au oprit la… ce vreți voi. Și-au tot stat, și-au stat, pe gânduri, De-au ajuns ca… vai de noi.