De miel, de nu ”pui”

Nu privea lumina Ca pe-un dar divin. Era miel de țară; Ce spiță? Ovin. N-avea nici o vină; S-a născut și-atât. Nu ”vedea” cuțitul Pregătit de gât. De iubea el omul? Poate. Era mic. Poți și fără minte Să iubești un pic. S-a născut ca jertfă, Ca unul din Trei. Poți ucide-n silă, Sau milă, de vrei. E-un crez? Nu-i plăcere? Să i-o spui tu lui. La cuptor și ciorbă, Dai pofta din cui. Ce să faci? Nimica. Să renunți la el. Nu la El, cel Mare; Doar la bietul miel. Sigur sunt, că Domnul Și cu Fiul Lui, Vor ierta ”păcatul”, De miel, de nu ”pui”.