Educație

-ironioară-

Prefăcându-se de treabă, Mă privea, cam lung, chiorâș. Încercam să-l fac să facă Sluju-n marș voios, târâș. Cum? Nu credeți? Dar în viață Asta-au urmărit cu noi. Ce contează-i adevărul, Chiar dacă ne-au luat de boi. Au pornit din start greșeala: Boul, sluj nu poat-să facă. Dar au reușit cu alta: Să mâncăm, docili, la troacă. Deci, mânjit de-experiența Traiului de, cum spuneam, Mi-am dat, bun, silința-n parte, Și-n dresaj o tot puneam. Ghinionul meu, potaia N-avea minte nici cât noi. Refuza să se târască… Vrea doar”zăhărele” noi. Pretindea, ca sluj să facă, Hrană, casă, chiar și bani, Ca să-și cumpere, vrăjeală, Pensia, la puțini ani. Nici cu marșul, mult prea bine, Nu stăteam, căci nu pleca. Cu nesăturată foame, Cheful, chiar că mi-l strica. Mi-am pierdut, cam toată ziua, Să-l învăț ceva; nimic. -Seamănă leit cu tine!… Laudă de bun amic.