Împăcat

Împăcat cu gândul Că, mai rău, se poate, Mă bucur de Viața Ce-n spate-și dă coate. Se hlizește toanta, Mai ceva ca mine, Când o văd cum treace Cam târâș, pe vine. Rândul ei e-acuma Să bage ”șopârle” Și să chicotească Ca-n zile sătule. Ne-am distrat oleacă, Când ore pierdeam ”Să o fac de oaie”… Ce tânăr eram. Mai apoi, cu vorba, M-a tot dus de nas, Și acum așteaptă Să-mi bată un ceas. Nu-i vine să creadă Că sunt resemnat Și că fâlfâi Timpul Cu ore-mpănat. Se așteaptă, milă Să îi cer, pe brânci, Să scâncesc, de teamă, Ca micuții prunci. O tratez cu silă Și sictir acut. -Țipă iar la mine? Bine… am tăcut.