George RogozPoezie și proză

Ironii-oare

Indecenți

Prins în ”plasa îndoielii”, Chiar de i se ”fâlfâia” De minciunile, pe care, Ca slujbaș, le copia, A ”călcat pe bec” odată, Întrebând ceva decent, Despre Adevărul care Își pierduse din ”accent”. ”Nu ne vindem țara-ntreagă! În bucăți o feliem. Noi o luăm, că-i tare dulce, Pomană, cu recviem. Nu ne vindem niciodată! Suntem gata cumpărați. C-am ajuns doar noi aicea, Nu fiți, sincer, supărați!” Indecenți, ascunși în umbră, Arși la față de ”lumini”, Stau la coada legii oarbe, Pofticioși, lingăi, canini. Plimbători de vorbe-alese, Ca să sune cum vor ei, Îmbuibați cu bani-putere, Par, sau sunt, pe drept, mișei. N-au averi ne măsurate, Căci fură cu ”socoteli”, Privind viețile, la alți, Ca, curate bagateli.