Muzeul

Muzeul vechi, al formelor de viață, S-a-nchis, pe termen lung, spre renovare, Căci dalele de drepturi și precepte, Călcate-au fost, de prea mulți, în picioare.

Iar din pereții de speranțe, roase De vorbele-minciuni sădite-n mase, Se scurge poleiala de iluzii crase, Și-n goluri mari apare-un zid de oase.

Tavanul coșcovit de lacrimi calde Ce au crescut din reci suspine, Abia mai ține tabla socială, Cu-obrazul legii roșu de rușine.