Ultimul prieten

Oprește Gropare pământul, Ce-mi tulbură liniștea iar! Azi vreau să se-audă doar cucul!… Ce cântă? ”Sunt liber!”… Ce dar… Ascultă Gropare străinii, Ce-n case se-ndoapă râzând, Și bate la ușă cu coasa!… N-o face!… Era doar un gând… Privește atuncea la Lumea, Ce-și varsă păcatele-n somn! Trezește-o prin vise de bine!… Coșmare le zici?… Nu ești domn… Revin-o Gropare la mine, Să stăm la taclale, amici, Și lasă azi oameni-n pace!… Nu vrei? Sunt prea răi?… Mie-mi zici… Atunci însoțește cortegiul De chipuri sărmane, de rând, Ce-l târâie-n față chiar Viața!… Nu-i bine?… Cinstește-i! Fi blând!… Sunt primii ce-ofranda de sânge Ți-or face. De foame nu mori. Și poate cânta-va iar cucul… Nu nouă? –I târziu?… N-avem zori?…