Hora vieții

-eroi ”nescriși”- Mi-am făcut, în vis, castelul, Pe un țanc pudrat cu stele, Când se lasă noaptea albă, Cu lumini în dans de iele. Blând, am modelat cu mintea Crestele, un pic, nu mult. Am lăsat și-o poartă largă, Pentru-al norilor tumult. Brazii i-am chemat la masă, Cu stejarii de pe plai, Ce au luat, în drum și fagii, Lungi crescuți, în cânt de nai. Mici surori de stele-n colțuri, Flori plăpânde-n jur am pus, Și-un covor de garofițe, De pe creste am adus. Pe pereți, sfinte icoane De legende am pictat Și, ca oaspeți de onoare, Sfincși de piatră-am invitat. Din Bucegi, bătrâne doamne, Și-au adus omagiul lor, Îmbibând, cu duioșie, Aerul cu tainic dor. Stânci semețe, neștiute, Ce-au ”umbrit” haiduci proscriși, Au venit la horta vieții Unui neam… eroi ”nescriși”.