Joc

Gustul vieții pare acru; Fapte sterpezite-l fac. Din pocalele clepsidră, Sânge curge-n timpi ce tac. E o baltă a trăirii, Plină de nămol și flori. Cerul numai pedepsește. Plâng numai, haotic, nori. Cu menirea într-o mână Și, cu alta, prinsă-n joc, Omul își provoacă soarta, Cu o armă, sau un toc. Șansele sunt o ispită, Ce-l provoacă la plusat. Chiar cu cartea măsluită, Azi, norocul l-a lăsat. Își aruncă-n joc Iubirea Și-apoi Mila, lângă ea. Când dă sec, cu Fericirea, Pierde tot ce mai avea. Îi rămâne Viitorul Neștiut… –Cât dai pe el? Se-nțeleg la jumătate… Și rămâne fără El.