Nostalgii de toamnă

Câmpul se destramă; Uruit de fier. Lanu-și culcă capul. Zarea urcă-n Cer. Păsări negre scurmă, Croncănind stingher. Moartea scoate coasa Toamnei din ungher. Crângu-și încropește Haine de paradă. Picură culoarea, Și ea, simplă pradă. Vântul tot așterne Frunze în mormânt. Fluieră o mierlă, Ca de ultim cânt. Lacul se-nfioară În plânset de val. Vrea s-aline stuful, Răstignit pe mal. Viața își urmează, Traiul nevăzut. Văd copaci cu frunze… Toate-s de căzut…