George RogozPoezie și proză

Jalea ultimului vânt

O perspectivă

Cu o mutră-ngrețoșată De ce a văzut prin sat, Jimmy s-a întors, pe seară, Jinduind doar după pat. A intrat grăbit în cușcă Și-a ieșit puțin să bea. Doar din coada lui, cam scurtă, A lehamite dădea. Nu-i păsa nici de mâncare; Mai era ceva în bol. M-a privit cu nepăsare, Cu privirea lungă-n gol. -Ce-i cu tine, minte scurtă? Doar l-am alintat puțin. -Ți-ai mușcat, pesemne, limba? N-am putut să mă abțin. -Râzi tu râzi, dar în comună Au venit Aleșii noi, Ce-au promis, la adunare, Că veți face foamea… voi. -Iar le-ai înțeles ”per-verso”, Cap pătrat, creier sârmos. Binele ni-l vor, în vorbe, Căci știu cert, că mint frumos. -Da? Tu crezi că toată ziua Noi vom ține coada sus, Ca, covrigii să nu cadă?… Sincer, ești cu mintea dus…