Vorbe

Gândurile mi se zbat, sub picioare, mute. Vorbele, iar le-au cerut, vrute și nevrute.

Într-o lume-n care azi E-ngropat un mâine, Vorbele, că oameni nu-s, Latră ca un câine.

Floarea vieții, în zadar, Trece ca o boare. Vorbele o răscolesc Cu-o neagră teroare.

Chipuri, răstignite vii, În icoane scumpe, Nu în aur, ci în fii, Vorbe vor să surpe.