”Dă-le dracului de bani!”…

-ironii amare-

-Dă-le dracului de ban! Îmi zicea, ieri, un romm-an, -Că-s șiret și știi că pot Și din piatră să îl scot. Că n-am școală e un fapt, Dar știu ce e acela ”rapt”. La ciordit sunt as mereu. Totul e numai să vreu. Nu îmi pasă, zău, de legi, Cât sunt Caraliii blegi Și acceptă o friptură, Când mă iau, cu ei, o tură, Că și polițaiu-i om, Cum și floarea este pom, C-are patimi și pornire, Să ia tot în primenire, Sau primire, cum spui voi, Că ești mai deștept ca noi. Dar în pomenirea lor, Noi umblăm și luăm de zor. Nu ne pasă, ca și ei, Decât de ce tragi și bei, Că au arme și pistoale, Dar și burțile cam goale, Și-uniforme mari ei au, Ca să-ncapă ce le dau. Dar, pe fund, sunt oameni buni, Pe la crâșmă de-i aduni, Când, stricați, normal, de noi, Plimbă ”Peștii” printre ”ploi”, Prin palate și pe străzi, Că-s obișnuiți la prăzi, Și-i mai bună socoteala Când o faci odat cu șmangla, Cu leuți, sau ”colorate”, Verzi, maro, din alte state, Sau cu aur și zorzoane, Blând culese de pe doamne…

Liniștit, pungașul meu, Fără nici un Dumnezeu, S-a urcat într-un Jeep mare Și-a făcut, prin legi, cărare.

g.r. 12.01.2015