După

Vaiete nocturne Scurmă depărtarea. Neguri se coboară, Astupând cărarea. E o dâră simplă, Ce-a rămas din Cale. Peste nici o oră, Gem puhoaie-n vale. Omul își ridică Ochii-n rugă scurtă: -Unde ești Tu, Doamne?… Veșnicia-i mută. Haosu-și întinde Brațele-n șuvoaie. Sărăcia lasă Urme după ploaie. S-a spălat pământul Doar dece-i lumesc. Speranțele-nvinse, În sărmani, pălesc. Bogații exultă, Mulțumind la zei. Oropsiții soartei, Vor cerși la ei. Plumburiu-mbracă Zorii delicați, Agațați în zare, De pomii dezbrăcați. Cerul își arată Fața întristată. Vede-o lume crudă, Cu rău îmbibată. Fragedă, Lumina În sclipiri se frânge. Pcături de apă, Picături de sânge…