Lacrimi diurne

Obosiți, ochii ascund, cu greu, lacrima diurnă. Înfrânți, oamenii, nu-și ascund suferința cotidiană. Oglinzi reci, nemiloase, le aruncă-n față, adevărul. Chipuri plânse, se recunosc cu greu, deformate, de lacriuma diurnă. Tinerețea, îmbătrânită, nu-și vede și nu-și găsește rostul. Lumea largă o atrage, ca lumina fluturii de noapte. Golurile rămase se umplu de prunci muritori. Doar părinții îi plâng în succesiunea răsucită a timpului. Viața lacrimilor diurne își urmează cursul, iar uneori, generații întregi, nu se mai întâlnesc, bunicii nevăzâdu-și nepoții….