Neștiuții lumii

Nesătule guri tot cerșesc bucate. Ne-mpăcate guri iar doresc dreptate. Neștiute guri murmură în umbră. Ne-ntinate guri intră-n viața sumbră.

Hrăpăreții iau fără să mai ceară. Pentru libertate mulți încep să moară. Lașii-n poala nopții au inima mică. Alți copii se nasc. Plâng, dar nu de frică.

Îmbuibați cu vorbe unii mor de foame. Prea puțini vor pace. Taci! Aici se doarme. Mult prea mulți tăcerea o iau ca poruncă. Într-o iesle-viață se nasc prunc și pruncă.

Săturați de foame, ne-mpăcați cu soarta, Neștiuții lumii întinează poarta. Bat în veșnicie doar cu pumnii goi. Rup cu dinții struna; nu vor fi ca noi.