Nu te pui

-nopte”albă”- Pe-un crâmpei de ziuă, Aninat de cer, Se zbate-o lumină, Cu sclipiri de fier. Zorii-i dau cu tifla; N-au chef să apară. Oricum, sunt anemici, Chiar în primăvară. Noaptea-ntunecată, Lungă ca pomana, Lăfăită-n ore, Sughite sărmana. Gălăgia-i mare Și în plină ”floare”. Vecini-și dispută, Tona de mâncare. Cine-s ei? O șleahtă Gen oricine vrei, Cam ca rromi cu stare, La chimire grei. Au întins o noapte Și-au făcut-o lată, Cu o nesimțire Fără pic de pată. I-au rugat sătenii, Cei mai curajoși, S-o lase mai moale… I-au gonit… fricoși. Nu te pui cu unul Ce bea ”bărbătește”, Înnecând și bruma De minte, firește. Dup-o noapte albă, ”Murați”, ciuciulete, Harnicuți, pe ziuă, Dorm pe îndelete.