Pentru pământ

-Morții sunt de vină! Vorba-i ca de foc. -Dar de ce ”Alese”? -Ocupă mult loc. -Da, dar cimitirul E cam potopit. -Să-i tăiem din colțuri; S-a cam lăfăit. -Da, dar tot mor oameni… -Oricum, vii-s prea mulți. -Ce să zic, e gloată… -Să-ngropăm doar ”culți”. -Da, dar sunt străbunii… -Vremea lor s-a dus. -Și sărmanii, țara? -Grămadă, în sus. -Rar, căci doar la Ceruri Se urcă, să știți… -Poate-i noua Cale… Să ajungă fripți. -Da, dar crematoriul?… -Focu-i va uni. -Ca purificare? -Bravo! Vezi că știi? * -Băi române, slujbaș bun, Fă-mi o socoteală, Câte cimitire sunt, Și baza legală! Vezi că s-au cam tot întins! Vreau, la zi, măsura! De te-ntreabă, ce mai vrem, Dă și tu cu gura! -Bine… las… găsesc ceva… De progres… și stare. -Ei au vrut mereu pământ… Vindem, noi, ogoare. -Cata șefu-am reținut! Au morminte multe. -Cimitiru-i pământ bun; Să-i îngroape-n curte…