Reproșul

Mi s-a reproșat odată Că pe „porc” nu-l iert. Da-i „leguma” preferată; Nu în stat; în blid; da fiert.

M-am găsit, din întâmplare, Sau voit, că-s aiurit, Cu-n „grăsan” plin de parale În cadastre prea vestit. -Iar pe câmpuri „nea cutare”? -Ia mai umblu la hotare, C-am „râmat”, ca fiecare, Pentru o tarla mai mare. -Ești modest, ca pui de zeu, Căci te chinuiești din greu Să tragi sfori, să sapi gropane, Pentru-aleșii cu „tur-bane”. -Ce să-i faci, e rostul meu Să mă-ngraș cu bani mereu. -Oamenii se plâng că ziua E cam lungă ca argat… -Dar sunt liberi s-o scurteze. Drumu-i slobod către sat. -Da, dar banii? Ce mai iau? Că și-așa le dai puțin. -Ei, de-i au îi beau pe toți Scumpă-i litra de pelin. -Dar așa, îi ți matale Îndesați în niscai oale Pe sub pat și prin cămară, Că doar e clar o scofală. -Parcă mi-ai citit în minte Și mă jur pe cele sfinte …. L-am lăsat ca să cuvinte, Că știam: oricum mă minte.