George RogozPoezie și proză

Jocul de-a Viața

Singurătatea cucului

Cântă Cucul peste lac, Cântă-a veșnicie. Nu prea mult; poate puțin. Cât o fi, să fie.

Ei… Oamenii nu-l înțeleg…

El… Nu le duce dorul…

Ei… Se îngroapă printre legi…

El. …Nu îi place corul…

Liber, el le-arată calea… Spre „ființa” lor.

Ei tot vor… și n-au nimic.

Sunt ca el… când mor.