Spiritul de beci

Prin oraș umblă Duhoarea Ca la ea acasă. A ieșit de prin canale Și-i în cap de masă. Oaspete, ca de onoare, Chiar se simte ea, Și, cu-n iz de mortăciune, Dă la toți să bea. Ține un toast: ”E dilii Să trăiască-n veci, C-au adus și-n locuințe, Spiritul de beci!” Răsuflarea se sufocă-n Goana după Cer. Premiul celui ce nu-nvinge? Spogul ars pe fier. Cresc orașe-n iz de mlaștini, Poleite-n ”Ban”. Ce frumos, e-n Mai, la țară, Cu mac roșu-n lan…