Viață parșivă

Mă miram că Boby tace: -Te gândești iar la vre-o ”divă”? Mi-a rânjit printre măsele: -Viața asta e parșivă.

M-a uimit cu profunzimea-i Și cu realismul lui. Ce succint a spus el totul, Chiar cu mintea lui ”hai-hui”.

Eu, cuvinte la grămadă, Înșiram cu sârg și zel, Ca s-arăt că lumea noastră, E așa cum spune el.

I-am iertat obrăznicia, C-așa-s eu în viață, bun. Mă gândeam la alte ”javre”, Mai parșive…. Dar nu-i spun.