Osul

Fără griji, dormea pe coadă, și visa, rânjind, o pradă, de prin curți, sau de pe stradă. L-am trezit cu-n os, plimbat, pe la nas, și s-a sculat de parcă n-ar fi mâncat, de când Fifi la-nțărcat. -Numai unul? s-a-mbufnat, când la os el s-a uitat, și părea chiar supărat, când în gură-ncet l-a luat. -Ce-i cu tine? M-am mirat. Mulțumiri n-ai exprimat, nici din coadă nu ai dat, cum făceai tu altădat. M-a privit îndurerat, și mi-a spus, cam răspicat: -Carne multă am visat, iară tu, cu-n os uscat, vrei s-auzi laude-n sat? Nu-s ca tine resemnat, să iau doar ce mi s-a dat, după ce am suportat și-n munciuni am fost scăldat…

S-a uitat, chiorâș, să vadă, dacă mai am chef de sfadă, și rozând, zicea sfios: -Vis a fost… dar ce folos?…