Pârâciosul

M-am certat cu Boby. Nu mă asculta. Eu vorbeam” cuvinte, El înfuleca. -Ești un terchea-berchea! N-ai nimic în cap! Te-a văzut vecina. Eu nu te mai scap. -N-am făcut nimica, Să îmi pară rău. E o cârcotașă. N-am furat eu, zău. -Dar erai acolo, Câine nemâncat. Când a luat Rex carnea, Tu ce-i apucat? -Doar o-mbucătură: Un cârnat, da mic, Când, cu ”musafirul”, Ea glumea un pic. -Să-nțeleg acuma, Că iar o bârfești, Cum făceai deunăzi, Când scorneai ”povești”? -Eu mă jur… pe masa Ce tot nu mi-o dai, Că e chinuită… Gemea: „Vai… o vai”…! -Și atunci, tot satul, Trebuia să ia, Cunoștință-ndată, C-a rămas iar grea? -Eu am ”dus” doar vorba. Alții s-au hlizit. Când glumeau, de ”tată”, Chiar am mârâit.

Și-uite-așa potaia M-a ”întors” un ceas. De, știa cam multe… De masă l-am ”ras”.