Plugușorul copiilor

Bună seara oameni buni, Noi suntem copii nebuni, Ce-am venit să colindăm, Pe la case să urăm, Și mai credem încă-n voi, Că ne umpleți sacii goi, Și sperăm că ne veți „da”, Nu în drum ne veți lăsa, C-am venit cu suflet plin, De iubire, nu venin, Căci suntem doar bieți copii, Nu maturi puși pe șotii, Ce uităm ce-am îceput, Pentr-un zâmbet și-un sărut, Ce simțim și-n gând durere, Când cei dragi plâng în tăcere. Și-am venit și noi odată, Cu privirea vinovată, Să vă cerem să ne dați Câțiva lei și câțiva sfanți. Pentru asta vă urăm Și din bice-acuma dăm, S-aveți parte de bucate Și mai dulci, dar și sărate, Să puteți mânca ce vreți, De la porc pân-la bureți, Și să beți orice doriți, Viața plină s-o trăiți. Să umblați ușor, ca vântul, Și să „bateți” tot Pământul, Și să râdeți, să glumiți, Cu copii și cu părinți, Iar în zi de sărbătoare, Să-i cinstiți cu-o sărutare, Căci iubirea-i mai presus De orice, ca Cel de Sus. Iar de-o fi să nu ne dați, N-om pleca chiar supărați, C-am văzut că ați zâmbit, Și-n final am reușit, Să vă facem să uitați, De nevoi și răi turbați, Și că v-ați văzut în noi, Cum erați copii și voi, Și sperați, că-i cu putință, Să-nvie Buna-Credință, La mulți ani cu bucurie, Domnu-n viață să vă ție, Ca să ne vedem la Anu, Căci, oricum, e bun și banu!…