Poezia

Rupte din suflet, versuri cer plâng, Strigă la lume; lacrimi se strâng. Albia, seacă, se umple cu greu. Cursul de soartă se pierde mereu. Alte cuvinte izbesc în pereți. Stânci de durere se sting printre vieți. Cântecul tainic, în susurul rece, Cere iubire, dreptate și pace. Doruri mărunte se leagăn-n vers. Sensul se pierde-n prundișul din șes. Slove bătrâne, cu sfinte peceți, Roagă și cer: Cântați, sau tăceți!

Ochii se-nchid, pagina-i goală. Buna alintă copilul din poală.