Reproșul

Mi s-a reproșat, odată, Că pe „porc” nu îl prea iert. Da-i „leguma” preferată; Nu în stat; în blid; da fiert.

M-am găsit, din întâmplare, Sau voit, că-s aiurit, Cu-n „grăsan” plin de parale În cadastre prea vestit.

-Iar pe câmpuri „nea cutare”? -Ia mai umblu la hotare, C-am „râmat”, ca fiecare, Pentru o tarla mai mare. -Ești ducaci, muncești mereu Să tragi sfori, să sapi din greu. -Ce să-i faci, e rostul meu Să mă-ngraș cu banul-zeu. -Oamenii se plâng că ziua E cam lungă ca argat… -Dar sunt liberi s-o scurteze. Drumu-i slobod către sat. -Da, dar banii? Ce mai iau? Că și-așa le dai puțin. -Ei, de-i au îi beau pe toți Scumpă-i litra de pelin. -Dar așa, îi ți matale Îndesați în niscai oale Pe sub pat și prinntre țoale, Că doar ești tare ]n foale. -Parcă mi-ai citit în minte Și mă jur pe cele sfinte …. L-am lăsat ca să cuvinte, Că știam: oricum mă minte.