Ca o iubită

-ziua-

Sărutul magic al luminii Trezește ziua obosită, Ce-a adormit, la sânul nopții, Ca un iubit, lâng-o iubită. În lacrimi străvezii de rouă, De despărțire nedorită, Ea simte zorii ce-o destramă, Ca depărtarea de-o iubită. Cu pași ușori, de clipe fine, Ce se îmbracă în lumină, Ea se întinde, languroasă, Ca o iubită fără vină. Ingenuă și pură-n zarea, Ce spre-orizonturi o invită, Zâmbește-nfiorată de plăcere, Cum, candid, face o iubită. Se-nalță-n soarele sălbatic, Spre-nbrățișarea mult dorită, Ce-o face, în vâltori nebune, Să tremure, ca o iubită.