”Decor” pentru mașină

Florile își spun povestea, Din păcate, numai lor. Oamenii nu o ascultă; Pentru ei, ele-s ”decor”. Lăcrimioarele-i încântă Cu mirosul lor, și-atât. Nu le pasă că sunt triste, Și-i aud, vorbind urât. Din lalele ”sorb” splendoarea De culori mai vechi, sau noi. ”Iarna” faptelor mărunte, De Lumină-i lasă goi. În potirul suferinței, Nu văd Domnul revărsat. ”Vor”, în clipa de pe urmă, Când totul e terminat. Dar acum, ridică ochii Înspre Cer, nu pentru flori; Din copac, o ploaie fină, De petale, zboară-n zări. Liniștea e tulburată De-un ”lătrat”, cu glas de om: -Ce ți-am spus? Taie-l odată! Copertină vreau, nu pom!…