Maria, regina cu un pui de om

-Maria și Alex-

De ziua ta, nepoată mică, Doar dulci cuvinte-ți dăruiesc, Dar, sensul lor, de îl vei ”prinde”, Vei fii surprinsă de firesc. Ai părul blond, ca raza fină Ce soarele-o revarsă-n zori, Și plete lungi, ce curg în valuri, Împodobite-ades cu flori. Din ochi căprui, înțelepciune Răzbate-n licăriri de foc. Ne minunam când, mică încă, Erai profundă-n simplul joc. Ca lujerul de floare, suplă, Te-ai înălțat în viață-n cânt; Este al mamei-primăvară Și-al timpului purtat de vânt. Candidă, ți-ai făcut și salbă Din zilele plăcutei veri, Când vraja scânteia în valuri Și te alinta în calde seri. Tăcerea vă era străină Când tu cu Alex vă-ntâlneați Și, alergând, ieduț și căprioară, Cam peste tot, tot scormoneați. Ascuns în trestia înaltă, Îl regăseai și vă-nghionteați, Și-n chiote de încântare, Și stratu-n lung îl străbăteați. Se mai strica, pe ici, pe colo, O floare-o roșie, un pom, Dar ce conta în fericirea ”Reginei cu un pui de om”…