Părinți

-în noaptea amintirii-

Ce n-aș da, să pot uitarea S-o ridic la rang de zeu Și, în noaptea amintirii, Să zâmbesc apoi mereu.

Să îmi știu părinți-n viață, Chiar uitând că au murit, Și să cred că, nu departe, Ne vașteaptă-n loc sfințit,

Să își vadă azi nepotul, Ce-a crescut fără a ști. Să-I ridice-n brațe-n lacrimi, Și să-ntrebe: Când mai vi?