Porți închise

-seara de Crăciun-

Ce sunet plăcut… Răsună colinde… În seara de vis, vii glasuri plăpînde. Nămeții străbat copiii grămadă. Iau gerul în rîs, se-mping ca să cadă. Lumina din ochi vîltoare-i și vuiet. Căldura din glas le vine din suflet. La poarta de fier se-opresc dintr-odată. Îi doare cînd văd, că-i iar încuiată. Un bulgăr de nea, zvîrlit în chemare, Se-aude dogit; e doar răzbunare. Să cînte încep cu toții în stradă, Și pleacă apoi, cu chef iar de sfadă. Florile dalbe, cunune micuțe, Renasc iar și iar, din nea, în steluțe.

Tăcerea, tîrziu, în urmă se lasă. Un cîine flămînd se-ntoarce acasă.