Zidiți în cruce

-sihaștrii străbuni-

Vreau să scriu de flori, De Cer, de culori, Și de frumuseți, Și de oameni ”beți” Doar de fericire, Sfinți și în privire, Cu gânduri curate, Iubitori de carte, Blânzi și în gândire, Sinceri în simțire, Cu inimi de aur, Și nimburi de laur.

I-am tot căutat, Greu de ei am dat, Dar i-am întâlnit, Cu un gând smerit, Rătăciți prin lume, Mielușei în turme, Sfinți retrași pe munte, În grote cărunte, Ce le-au fost și casă, Și altar, și masă, Sihaștrii smeriți, Cu Duh ”primeniți”, Nu în sens de straie, Ci de ”har”, în ”ploaie”, Ca un ”foc” în ger, Pe Calea spre Cer, Cu ”trăirea-spin”, Dar cu suflet ”plin”, Ce-au crezut în El, Și în Fiul-”Miel”, Ce-au preluat ”cununa”, Spinilor și ”rana”,

Și-așteptând să-i ”urce”, S-au ”zidit în cruce”.