”Flăcări”

Lungi tăceri, înfiorate Rar de dangătul de fier, Amintesc de-o lume ”scurtă”, Cu ”flăcări” ce-apar și pier. Meteori de viață rece, Încălziți de ”atmosferă”, Ard ca suflete anoste… Numai ”flacăra” diferă. Albă, roșie, albastră, Galbenă, maro, sau mov, E a pasiunii urmă, Pe pământul ca alcov. Focuri mici, aprinse-n pripă, Prinse în vâltori de vin, Păasiuni ucigătoare, Deseori scăldate-n chin. Jalea-n lacrimi se revarsă, Dorul crește-n sărutări, Dragostea se ofilește, Umblă-n lume ”arătări”. Unii spun: ”Omu-i de vină!” Alții-acuză Timpul crud, Ce, cu ore, bate-aiurea Cugetul, la suflet surd…