Relatând

Lumina se frânge, în opacul geam. Afară, o cioară, croncăne pe ram. Sunetul străpunge, totul, fără-a vrea. Mintea-mi toacă ”vorbe”, despre piaza rea. Cârâie întruna, într-un ritm de cuc. Eu tot plimb cuvântul, ca pe gheaț-un puc. N-are vre-o idee; bate câmpii sec. Cât aș da să plece; clipe-n vuiet trec. Orele, nebune, și-au ieșit din minți. Gura face spume; limba are dinți. Sfârtecă gândirea; urechile dor. Jalea-i inutilă; n-am răgaz să mor. Liniștea-i strivită, de gaița rea. Cioară zici că este? Neagră-n gură-i ea. Morbid, despre Viață, cântă-aiurea-n par. Ea-i nevinovată; relatează doar…