Simplu pas

Timpul, în clepsidra Trupului uman, Mușcă cu plăcere, Lacom, chiar găman. Gonind spre Vecie, Unicul lui dor, Îl cam doare-n…fine, Oamenii de mor. Slabi, cu ritmul leneș, Umanii de rând, Se înșiră, fragezi, Putrezind în gând. Ca să tot gândească, Au cam obosit; Chiar și să trăiască, S-au cam plictisit. Îi domină viciul, Patima și ura, Uitând de iubire, Mulțumind doar gura. Generați-n fașă, Le sugrumă dur Și-ntr-un cer cu pete, Vrea și Raiul pur. Jinduind la oase, Un pământ hapsân, Cere și tot cere, Să îi ia la sân. Focu-i face-n ciudă Și, tot dă din coate; Cu înflăcărare, Ia și el ce poate. Timpului nu-i pasă Oricâți oameni mor; Pentru el e-un simplu Pas în viitor.