Spre Veșnicie

Pe un drum bătut… de Soare, Căci, de, care nu mai sunt, M-am trezit dând din picioare, Fără păr, cu capu-n vânt. Mă-ndreptam spre ”Veșnicie”. Nu zâmbiți! E-un cimitir. Vrei să vezi azi omenie? Doar acolo, ca martir. Cugetam, c-așa se spune, Când gândești cu mintea ta, Unde capul pot a pune, Fără, în ”primire”-a da. Știu, de morți, numai de bine, E o vorbă din bătrâni. Dar, trăind, se iau de mine, Chiar de dau cu două mâini. Să fiu mort, dar viu, nu ține, Dumnezeu n-ar fi de-acord. Invers poate-o fi mai bine? Ce mă fac, că mai am cord. Cam atât cu cugetarea. Mai profund nu am pătruns. Nu-mi simțeam prea bine starea.. Biet uman, la cap, ”restrâns”.