Un domn nou

M-a oprit un domn; Nu vă spun de care. Era plin de sine; Dar și de mîncare. -Băi Nea Cutărică, Te cam iei de mine! Ce dacă am case Și hambare pline? Că muncesc pe rupte Să agonisesc, Vi se pare vouă Că vă urgisesc? Nici nu ști ce-nseamnă Alții să-i muncești, Și lumea să-njure Că tu trîndăvești. Sau chiar ți se pare Că-i ușor să stai Și porunci, în silă, Ziua să tot dai? Să te văd atuncea Cînd mai numeri banii? Căci, de șpagă, fuge Prostul și mîrlanii. Eu le dau de toate… La toți ce î-mi dau. Să rabde copita-mi Cei ce-n cale-mi stau… Văd că taci. Se pare, Că ai priceput. Noi suntem, amice Noul început.

Mă uitam în Soare; Mă făceam că plouă. Ce să-i spun? Cuvinte? El e lumea nouă…