Val de Timp

Vântul vieții, azi, mă lasă Pe un Val de Timp tăcut, Unde, scufundat în Clipe, Uit ce sunt, și ce-am făcut. Mai gingaș ca o iubită, Și mai tandru, și mai pur, E mai mult decât ispită… E străfundul de azur. Golul mă atrage-n sine Cu un Cer necunoscut. Poate-i Edenul în Iadul Din Pământul renăscut. Valul Timpului mă poartă Fără voie-n voia lui. Eu mă joc cu ore sparte. Clipele-o zbughesc hai-hui. Intrigat, ridic iar capul Să privesc Neantul gol. Țărmul vieții nu se vede, Și nici umbra vre-unui stol. -Nu te întrista copile! Va veni și Timpul tău! -Când și cum? -E Veșnicia… Ți-l oferă… însă-n Hău.