Vocea

-Cum să crezi în Libertate, Mi-a spus ieri, o Voce ”stinsă”, Când se târâie pe coate, Și e-n lanțul legii prinsă? -Poți să sări! îți spune unul Și te ține de picioare; -Zboar-odată! Strigă altul Și te bagă la ”răcoare”. ”Stors”, te-mpaci cu ”Prea Înaltul” Și accepți șansa ratată. Ai avut doar Libertatea, Ca un gen de-”A fost odată…” Când renunți la tot și ochii Îi ridici spre Cer… te ”pișcă”; E un cui, când bat capacul… -Ia-n te uită! Ăsta mișcă! M-am întors. Vocea-i doar umbră; Nici Lumina nu o vede. El și-a-nstrăinat umanul, Ferm convins că, timpu-Și pierde…