Bardul cârcotaș i.a

-chiar, de ce?-

-De ce plouă? -Norii. -De ce nu? Hazardul. Inocent guvernul; De vină e bardul. El tot dă din gură, Întrebând aiurea, De ce nu-s copacii, Când nu e pădurea. Cu prea rea credință, Crede tot ce vede, Că ”dispare” tainic… Că, de ce se ”pierde”? Nu-i ajunge ”fapta”, Și-o face pe prostul; De ce? Ca să afle, Care-i este rostul. Vrea să afle sensul La tot ce se-”aude”, Și-”aburit”, cu vorbe, Mai nimic nu crede. Pe ”Aleși”-i-ntreabă, Cu- voce ”aparte, De ce n-au bandaje, Când îi ”doare-n coate”, De ce Soarta lumii E în gura lor, Și de ce, pe-”aia”, În mână o vor. De ce îi jignește, Când ei asta pot, Și așteaptă proștii, Să le-o dea la bot?…