Balanța puterii

-justiția oarbă-

Dreptatea se împarte, cu sabia, firește. Balanța se înclină cum forța o-mboldește. Dar, totuși, sincer, spune-mi de ce ai vrea Dreptate? Chiar crezi că vinovații, le-ar ispăși pe toate? De ți-ar ucide mama, sau fiul, sau o rudă, tu te-ai simți mai bine, cu-o judecată ”crudă”? De-ai știi că după gratii, ani lungi își va petrece, sau că-și va pierde viața, ce crezi, că îți revii, și trece? Nu toți își văd în ură răspunsul la-ntrebare; puțini, în răzbunare, își au, rar, vindecare. Reiese-atunci ideea Dreptăților tardive, în lumea dominată de Libertăți fictive. Când pruncul, o lumină, o vede prima oară, se sperie, și țipă; se teme c-o să-l doară. La fel e cu Dreptatea și Viața sfântă, vie; când una-i afectată, Balanța intră-n vrie…