Boboc de floare

-i.a.-

În cuvinte te-a descris, Cam prea minunată. Pari ca fructul interzis; Zână ești, sau fată? Cum se poate să îmbini Grația cu arta, Și-n iubire să te ”scalzi”?… Ce ți-e și cu soarta! Cine ți-a sculptat un trup Ca freamătul florii, De mă trec, că o să-l rup, Chiar când scriu, fiorii. Unde te-ai ascuns, în ani, Rară orhidee, Și de ce nu te-am văzut, Roză azalee? Când te-ai coborât din Rai, Și, dec ce, acolo, Când puteai să-mi cazi în vis, Fără îngeri, solo? De glumesc o fac cu drag… Și cu disperare. Timpul, nu pot să îl dau Înapoi… și doare. Mi-au rămas doar ”amintiri”, Ca tine, sub lime… Ia-le doar ca ironii, Triste, dar tot glume. Incredibil, tot înclin Spre exagerare, Sau mă-nșel, și, totuși, ești, Viu boboc de floare? (Cu toată sinceritatea, exceptând invidia, pt. prietena lui X.)